pipirig.ro

• Ast?zi, 1 septembrie 2007, în satul care a inspirat nemuritoarele „Amintiri din copil?rie“, va fi mare s?rb?toare

• Se împlinesc 200 de ani de la sfin?irea bisericii monument istoric „Sf. Ierarh Nicolae“ din Pipirig • La manifest?rile prilejuite de acest bicentenar va participa ?i IPS Mitropolit Daniel, Loc?iitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

• Cu prilejul s?rb?torii va avea loc inaugurarea Muzeului colec?iilor de obiecte biserice?ti ?i lansarea volumului „Via?a ?i activitatea Patriarhului Nicodim Munteanu“

Din sus de Humule?ti vin Vân?torii Neam?ului, cu s?mân?a de oameni de aceia care s-au h?r?uit odinioar? cu Sobietzki, craiul polonilor… Din jos, vin Boi?tea ?i Ghind?oanii, care înjug? numai boi ungure?ti la car?le lor, unde plugurile r?mân singure pe brazd? în ?arin?, cu s?pt?mânile, pris?cile f?r? pris?car, holdele f?r? jitar, ?i nime nu se atinge de ele, iar oamenii din aceste sate nu ?tiu ce-i judecata… apoi vin B?l??te?tii, cei plini de salamur?, ?i Ceahl?ie?tii, Topli?a ?i Ocea…iar spre Criv??, c?tre Ozana, vine Tg. Neam?ului, cu mahalalele Pometea, de sub dealul Cociorva, unde la toat? casa era livad? mare, ?u?uienii, veni?i din Ardeal, care m?nânc? sl?nin? rânced?, se ?in de coada oilor, lucreaz? lâna ?i sunt vesti?i prin teascurile de f?cut oloiu, ?i Condrenii cu morile de pe Nem?i?or, ?i piu?le de f?cut sumani“.

Astfel descria nemuritorul humule?tean Ion Creang? zona etno-folcloric? ce se întinde pe Valea Ozanei, în ?inutul str?juit de Cetatea Neam?, cu nucleul la Tg. Neam? – Humule?ti, locuitorii de pe aceste meleaguri, alc?tuind o puternic? ?i bine conturat? comunitate, omogen? prin tradi?ii, via?? spiritual? ?i obiceiuri, pe care marele clasic din Humule?tii Neam?ului l-a dus, cu nem?surat? art?, în universalitate ?i i-a între?inut memoria vie tocmai prin instinctul fabulosului.

• Pipirigul din jurul capelei ciobanilor

P?trundem în aceast? depresiune de legend? ?i istorie, l?sând în urm? ora?ul Tg. Neam?, dup? aproximativ 25 de kilometri parcur?i pe moderna ?osea ce leag? M?n?stirea Neam?ului de frumoasa a?ezare Poiana Largului. Mergând spre vest, pe valea Ozanei, pe traseul Târgu Neam? – Poiana Largului ce urc? de-a lungul albiei Ozanei, trecem prin localitatea Vân?tori Neam?, prin rezerva?ia natural? Brani?tea, de unde se desprinde drumul spre M?n?stirea Neam? (Lavra Neam?ului – „Ierusalimul românesc“); continuând traseul spre Poiana Largului, trecem prin Leghin, de unde se ramific? ?oseaua spre M?n?stirile Secu ?i Sih?stria, iar în continuarea traseului principal ajungem, în fine, în localitatea Pipirig.

Suntem de fapt pe teritoriul vechii mo?ii a M?n?stirii Neam?ului, ce urc? pe valea Ozanei, pân? la izvoare, la poalele muntelui H?l?uca, al c?rui vârf numit Bivolul, are o în?l?ime de 1531 m.

Pipirig î?i trage numele de la o plant? numit? pipirig, ce avea în trecut o mare arie de r?spândire pe terasele ?i versan?ii ml??tino?i ai râului Neam? (Ozana).

Prima men?iune a numelui o afl?m dintr-un hrisov datat 12 martie 1437, care este un act domnesc de danie c?tre M?n?stirea Neam?, prin care Ilie Voievod, domnul Moldovei, stabilea hotarul mo?iei „Mun?ii“, ar?tând c?: „hotarul am început a alege din gura pârâului Mustei, în sus de Cetatea Neam?ului, pân? la drumul Neam?ului…, pân? la gura Peperigului, apoi drept în Slatina, apoi obcina c?tre obâr?ia Largului ?i a Farca?ei…, pân? la muntele de sub Haluca ?i gura H?luc?i, apoi pân? în vârful Pi?igaiei ?i pân? la vârful Sihlei, la dealul Rusului ?i peste obâr?ia Nem?i?orului drept la capul Ple?ului ?i izvorul Mustei“. Acela?i hotar este „înt?rit“ la 3 februarie 1455 de c?tre Alexandru-Voievod, domnul Moldovei.

Aici, în vatra satului Pipirig, c?lug?rii de la M?n?stirea Neam? au construit o capel?, pe la anul l680, necesar? pentru închinare ciobanilor, care p??teau animalele m?n?stirii. Mai târziu, în jurul anului 1700, datorit? persecu?iilor habsburgilor, românii din p?r?ile Ardealului, mai exact de pe Valea Bârg?ului, ?i-au p?r?sit vetrele str?bune ?i, împreun? cu familiile ?i cu turmele lor, au luat calea mun?ilor. Ajun?i în noile locuri, au trecut peste vechea a?ezare Petru Vod?, stabilindu-se în aceast? frumoas? depresiune a Pipirigului, loc potrivit ?i plin de ospitalitate. Vie?uitorii din preajma capelei m?n?stirii i-au primit cu dragoste ?i le-au permis s? ierneze aici cu turmele lor. În cele din urm?, primind permisiunea conducerii M?n?stirii Neam?ului, ciobanii ardeleni s-au stabilit, în vatra Pipirigului, unde au ?i întemeiat satul cu acela?i nume. Ca dovad?, ?i ast?zi mul?i locuitori ai Pipirigului poart? nume de ardeleni, precum: Gabor, Pi?iliga, Bistriceanu, Ioni??, Apopei, Baboi, Coman, Creang?, Munteanu etc.

Satul Pipirig este ?i locul unde, la 6 decembrie 1864, s-a n?scut Patriarhul Nicodim Munteanu.

• Dou? secole de istorie ?i spiritualitate

Cu timpul, cum era ?i firesc, capela satului nou constituit, a devenit neînc?p?toare. Era nevoie de-acum de o biseric? în toat? puterea cuvântului. S?tenii au optat pentru o construc?ie în form? de Cruce cu trei turnuri, din bârne de lemn acoperit? cu drani?? (?indril?). Se ?tie c? ridicarea noului l?ca? de rug?ciune a luat mul?i ani, c? aceasta a fost ref?cut? ?i renovat? de mai multe ori pîn? ce a atins forma final? din anul 1807, când a ?i fost sfiin?it? ?i i s-au stabilit dou? hramuri: „Sf. Ierarh Nicolae“ ?i „Na?terea Maicii Domnului“.

Biserica a suportat, în decursul vremii, lucr?ri de repara?ii în anii 1842 ?i 1877. Deosebit de valoroas? ca document istoric este, de altfel, ?i inscrip?ia de pe catapeteasma construit? din lemn ?i pictat? de preotul zugrav Vasile Rezmeri?? în anul 1841, p?strat? ?i ast?zi, care consemneaz? faptul c? „Aceast? Sfânt? Catapeteasm? din satul Pipirig, s-a zugr?vit prin sârguin?a dumnealui Paharnicul Iancu Leatghi, dimpreun? cu so?ia sa Ecaterina la anul 1841 octombrie 1“. ?i din textul Pomelnicului afl?m lucruri interesante cu privire la ctitori ?i la alegerea hramului, fiind consemnat: „Pomelnicul al Sfintei ?i dumnezeie?tii biserici din satul Pipirig, unde se cinste?te ?i se pr?znuie?te hramul celui dintre sfin?i, p?rintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirolichiei, f?c?torul de minuni. Întru carele pomelnic s-au scris numele ferici?ilor ?i pururi pomeni?ilor ctitori, care au miluit ?i au ajutat la facerea acestui Sfânt Loca?, carele s-a f?cut acum în zilele prea luminatului Împ?ratului nostru Alexandru Pavlovici a toat? Rusia, fiind mitropolit al ??rii Prea Sfin?ia sa Kir Veniamin. Iar cheltuitori, purt?tori de grij? ?i chiversinitori la facerea acestei Sfinte Biserici fiind Irei Vasile Duhovnicul, dimpreun? cu cea întru dreapta înso?ire unit? la un gând cu sine la toat? fapta bun? prezbitera Ioana. S-au ispr?vit de f?cut ?i s-au sfin?it acest Dumnezeiesc Loca? în anul de la Hristos 1807 iar de la Adam 7315“. În acela?i Pomelnic sunt consemnate numele ctitorilor, în frunte cu Preotul Vasile Duhovnicul ?i presbitera Ioana. Printre ctitori se g?se?te Smaranda ?i David Creang?, bunicul marelui povestitor din Humule?ti, Ion Creang?.

În anul 1889, bisericii i s-a m?rit pronaosul cu 6 metri ?i i s-a înlocuit tot acoperi?ul. În anul 1931, prin str?dania preotului Vasile Munteanu, s-a dr?ni?it din nou acoperi?ul ?i s-a v?ruit biserica în interior ?i exterior. Dup? mai multe lucr?ri de între?inere, în decursul timpului, cea mai ampl? înnoire a acesteia a avut loc între anii 1988-1990 când, prin grija ?i str?dania preotului Mihai Bistriceanu, s-au efectuat repara?ii generale. Atunci s-a înlocuit drani?a, s-a tencuit ?i s-a pictat în tehnica fresco, s-a pus lambriu din lemn pe exterior, s-a împodobit cu mobilier din stejar sculptat. În ziua de 8 septembrie 1990, biserica a fost sfin?it? de Prea Sfin?itului Episcop Ioachim Vasluianul.

• Fiul satului – preot paroh, ctitor, muzeograf ?i istoric

P?rintele Mihai Bistriceanu (foto) este nu numai paroh de treizeci de ani la Pipirig, ci ?i fiu al satului, fiind n?scut aici, la 13 noiembrie 1952. Tocmai de aceea, c?s?torit de tân?r cu o fat? tot din sat, educatoare de profesie, azi preoteasa Veronica, preotul ?i-a rânduit astfel via?a, încât, s? fie la îndemân? pentru enoria?i în tot locul ?i în toat? vremea. Biografia sa nu cunoa?te salturi spectaculoase, dar este plin? de tr?ire autentic?, de devotament pentru s?tenii din rândul c?rora s-a ridicat, de nevoin?e materiale ?i financiare înc? de pe b?ncile ?colii, pe care le-a dep??it îns?, întotdeauna, fiind c?l?uzit de îndemnul „Munce?te ?i te roag? neîncetat!“ A?a i-a îndemnat pe to?i tinerii din sat, precum a f?cut ?i cu cei doi copii ai familiei sale: Irina, azi în vârst? de 29 de ani, psiholog la o companie din Danemarca ?i Ciprian care, la numai 25 de ani, are studii complete de ?tiin?e economice ?i de teologie.

Dup? absolvirea Seminarului Teologic de la M?n?stirea Neam?ului, în anul 1972, a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucure?ti, unde ?i-a încheiat studiile în 1976. Înc? era student, a?adar, în 1975, când a fost hirotonit diacon ?i apoi preot pe seama Parohiei „Pluton“ din comuna Pipirig. La actuala parohie „Pipirig II“, sluje?te neîntrerupt din 1978. De men?ionat c?, între timp, a îndeplinit ?i func?iile de secretar ?i contabil al Protopopiatului Tg. Neam? (1978-1995) ?i director general al Fabricii de cherestea ?i mobilier „Sfânta Troi??“ de pe lâng? M?n?stirea Neam?ului (1995-1999). Despre perioada când a condus aceast? unitate de produc?ie, preotul paroh are amintiri deosebit de pl?cute. Fabrica, ctitorie a mitropolitului Nicodim Munteanu, a fost desfiin?at? de regimul comunist ?i reînfiin?at? de preotul Bistriceanu în 1995. Paralel cu îndeplinirea obliga?iilor la Sf. Altar, p?rintele, muncind 14-16 ore pe zi, s-a preocupat intens de rentabilizarea ?i eficien?a economic? a noii unit??ii de produc?ie, bilan?ul acesteia, înregistrând, anual, numai încas?ri profitabile.

Bucuria cea mai mare din acea perioad? o are p?rintele pentru noua biseric? din Parohia „Stânca“, pe care a ridicat-o în 44 de zile, în cursul anului 1992. Un reportaj aparte ar putea fi scris numai ?i numai despre cele întâmplate într-un timp atât de scurt, despre str?daniile din zilele ?i nop?ile unei prim?veri capricioase, care nu l-a împiedicat pe acest „me?ter Manole“ al Pipirigului s? pun? temelie credin?ei ortodoxe str?mo?e?ti într-un sat lipsit de l?ca? de rug?ciune, înc? de la înfiin?area sa. O vom face, probabil, cu alt prilej. Deocamdat? s? consemn?m doar faptul c?, exact în a 45-a zi de la baterea primului ??ru? de c?tre constructor, biserica era sfin?it? ?i cheile acesteia înmânate personal, de c?tre preotul-ctitor, tân?rui preot desemnat s? slujeasc? la Stânca.

Cât prive?te Parohia „Pipirig II“, continuatoarea tradi?iilor primei parohii din Pipirig, aceast? se prezint?, în straie noi de s?rb?toare: acoperi?ul bisericii complet înlocuit, cl?direa îmbr?cat? în exterior în lambriu de scândur?, tencuielile interioare terminate, mobilierul montat, ve?mintele noi ?i vasele liturgice asigurate integral. Dar cea mai mare reu?it? o constituie Salonul de întruniri „Patriarh Nicodim Munteanu“ ?i Casa social? cu o capacitate de 300 de persoane destinat? s?rb?toririi hramurilor, organiz?rii praznicelor ?i oficierii slujbelor de mul?umire.

• Muzeul Parohiei, poart? spre istoria satului

Iat? îns? c?, în ultimii ani, cu aceea?i dragoste cu care i-a slujit ?i îi sluje?te pe enoria?i, s-a îngrijit de sus?inerea valorilor ortodoxe care pecetluiesc în istorie identitatea noastr?. Acum, în preajma s?rb?toririi a 200 de ani de existen?? a Parohiei „Pipirig“, visul p?rintelui Bistriceanu de a edita o carte despre via?a ?i opera Patriarhului Nicodim Munteanu ?i de a avea în parohie un Muzeu al colec?iilor biserice?ti este împlinit.

Modest fiind din fire, nu îi prea place s? vorbeasc? despre munca sa de treizeci de ani de a c?uta, a aduna, a restaura ?i a conserva toate obiectele biserice?ti p?strate de biseric? ?i de credincio?i ?i care vorbesc despre existen?a lor pe aceste meleaguri. C?r?i vechi, icoane ce au apar?inut vechii capele din secolele XVIII-XIX, clopotul capelei, cruci din lemn, pomelnice din lemn, vase liturgice, chivot din lemn, prapori, cristelni?a în care au fost boteza?i Ion Creang? ?i viitorul Patriarh al României Nicodim Munteanu, pomelnice, sfe?nice, epitafe, obiecte de cult ?i multe alte obiecte biserice?ti au trecut prin mîinile preotului ?i ale inimoasei sale so?ii, fiind restaurate ?i repuse în valoare în înc?perea Muzeului ce va fi inaugurat ast?zi, cu prilejul împlinirii celor dou? secole de activitate neîntrerupt? la biserica din Pipirig.

• NICODIM MUNTEANU –repere biografice

– 1864 – decembrie 6 – se na?te Nicolae (Nicodim) Munteanu la Pipirig;- 1894- monah – ierodiacon;- 1895- licen?iat în Teologie;- 1895- predicator al Catedralei mitropolitane din Ia?i;- 1895- arhidiacon;- 1896 – ieromonah;- 1898-1902- arhimandrit vicar al Mitropoliei Moldovei;- 1900- arhimandrit mitrofor;- 1902-1909- vicar al Episcopiei Dun?rii de Jos (Gala?i);- 1903-1909- director al Seminarului teologic din Gala?i;- 1909- arhiereu;- 1909-1912- vicar al Mitropoliei Moldovei;- 1912-1924- episcop al Hu?ilor;- 1918-1919- arhiepiscop delegat al Chi?in?ului ?i Hotinului;- 1920- doctor honoris causa al Universit??ii din Cern?u?i;- 1924-1935- stare? al M?n?stirii Neam?;- 1935-1939- mitropolit al Moldovei ?i Sucevei;- 1939-1948- arhiepiscop al Bucure?tilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei ?i Patriarh al României.

• O carte-icoan? în cuvinte

P?rintele paroh Bistriceanu nu este, a?a cum am ar?tat mai sus, numai fondatorul Muzeului colec?iilor de obiecte biserice?ti din Pipirig, ci ?i autorul c?r?ii „Via?a ?i activitatea Patriarhului Nicodim Munteanu“. Nici nu putea fi cineva mai potrivit ca prea cucernicia sa pentru a scrie despre patriarhul Nicodim Munteanu, fiu al satului Pipirig. P?rintele Bistriceanu ?i-a dorit de mult? vreme s? închine un volum editorial Întâist?t?torului Bisericii Ortodoxe Române din anii 1939-1948, pentru c? ceea ce se scrisese despre vrednicul între ierarhi români i se p?rea prea pu?in pentru însemn?tatea acestuia ?i a bisericii din Pipirig, mai ales privitor la personalitatea Patriarhului conform duhului care a guvernat multiplele activit??i biserice?ti ale acestuia de monah, episcop, profesor, mitropolit ?i patriarh.

Lucrarea tip?rit? la Editura Trinitas, ce va fi lansat? cu prilejul s?rb?torii de ast?zi, a beneficiat de tenacitatea discret?, de minu?iozitatea ?i de grija deosebit? cu care p?rintele Bistriceanu î?i împline?te orice îndeletnicire a sa.

Cartea n?scut? din osteneala editorial? a preotului paroh este ea îns??i o icoan?. Cititorului i se descoper? nu numai o seam? de date istorice legate de via?a Patriarhului Nicodim ?i de istoria bisericii din Pipirig, ci ?i o istorie v?zut? ?i scris? cu ochii lumina?i ai vederii duhovnice?ti, care p?trund ?i apoi ilustreaz? semnifica?iile, reflexe ale iconomiei dumnezeie?ti în istoria noastr? omeneasc?. Acesta a fost unul din motivele pentru care p?rintele Bistriceanu s-a hot?rât s? scrie monografia Patriarhului Nicodim. Strângând documente, cercetând arhivele ?i mergând în istorie pe firul vie?ii înaltului ierarh, p?rintele-scriitor a c?utat o perspectiv? fidel? duhului lucrurilor, reproducând în lucrare ceea ce cu greu ar fi putut face altcineva, de departe de Pipirig, adic? vederea iconic? a istoriei, care se caracterizeaz? tocmai prin aceea c? surprinde prezen?a ?i lucrarea lui Dumnezeu în fiecare act istoric în parte ?i în istorie în ansamblul ei, împlinit?, desigur, prin oameni ale?i de Dumnezeu, cum a fost patriarhul Nicodim Munteanu.

P?rintele Bistriceanu ne încredin?eaz?, a?adar, o frumoas? icoan? a Patriarhului Nicodim, a istoriei Mitropoliei Moldovei ?i Bucovinei, a Bisericii Ortodoxe Române. O icoan? în cuvinte, la fel de reu?it? ca mul?imea icoanelor în culori, care va perpetua peste veacuri memoria Patriarhului Nicodim, ierarhul care s-a jertfit în spiritul ascult?rii ?i al renun??rii de sine pentru slujirea lui Dumnezeu ?i a Bisericii Sale.