Biserica din Pipirig
Depresiunea Pipirigului, pozitionata la 47,18 grade latitudine nordica si 26,34 grade longitudine estica, la o distanta de 25 km de orasul Targu Neamt, face parte din vechea mosie a Manastirii Neamtului, ce urca pe valea Ozanei pana la izvoare, la poalele muntelui Halauca, al carui varf, numit Bivolul, are o inaltime de 1531 m. Aici, in vatra satului Pipirig, calugarii de la Manastirea Neamt au construit o capela, pe la anul 1680, pentru ciobanii ce se ocupau de cresterea animalelor din gospodaria manastirii.
In jurul anului 1700, din cauza persecutiilor habsburgilor, romani din partile Ardealului, mai exact de pe Valea Bargaului, au plecat cu familiile si cu turmele lor peste munti si , trecand peste localitatea Petru Voda, au gasit in aceasta frumoasa depresiune a Pipirigului, loc potrivit si ospitalitate de la vietuitorii din preajma capelei manastirii, pentru a ierna cu turmele lor. Primind permisiunea conducerii Manastirii Neamtului, s-au stabilit in aceasta depresiune si au intemeiat satul Pipirig. Pana astazi, marea lor majoritate si-au pastrat nume de ardeleni precum: Gabor, Pitiliga, Bistriteanu, Ionita, Apopei, Baboi, Munteanu, Coman, Creanga etc.
Capela a devenit neincapatoare si astfel s-a construit o noua biserica in forma de cruce, cu trei turnuri, din barne de lemn, acoperita cu dranita (sindrila) si s-a sfintit in anul 1807, primind hramurile “Sfantul Ierarh Nicolae” si “Nasterea Maicii Domnului”
Biserica a suportat in decursul vremii lucrari de reparatii, in anii 1842 si 1877, iar in anul 1889 s-a marit pronausul cu 6 metri, tot atunci inlocuindu-se si acoperisul. In anul 1931 prin stradania preotului Vasile Munteanu, s-a dranitit din nou acoperisul si s-a varuit biserica in interior si exterior. In decursul timpului, cea mai ampla lucrare de intretinere a avut loc intre anii 1988-1990, cand biserica a cunoscut reparatii generale (s-a inlocuit dranita, s-a tencuit si s-a pictat in tehnica fresco, s-a pus lambriu din lemn pe exterior, s-a impodobit cu mobilier din stejar sculptat si s-a resfintit, prin grija si stradania preotului Mihai Bistriceanu, in ziua de 8 septembrie 1990, de catre P.S. Episcop Ioachim Vasluianu.
Catapeteasma, ce se pastreaza si astazi, este construita din lemn si pictata de preotul zugrav Vasile Rezmerita, la anul 1841, si are urmatoarea inscriptie: Aceasta Sfanta Catapeteasma din satul Pipirig s-a zugravit prin sarguinta dumnealui, Paharnicul Iancu Leatghi, dimpreuna cu sotia sa, Ecaterina, la anul 1841 octombrie 1.
Pomelnicul ctitoricesc prezinta urmatoarele: Pomelnic al Sfintei si dumnezeiestii biserici din satul Pipirig, unde se cinsteste si se praznuieste hramul celui dintre sfinti, parintele nostru Nicolae arhiepiscopul Mirolichiei, facatorul de minuni. Intru carele pomelnic s-au scris numele fericitilor si pururi pomenitilor ctitori, care au miluit si au ajutat la facerea acestui Sfant Locas, carele s-a facut acum in zilele prea luminatului Imparatului nostrum Alexandru Pavlovici a toata Rusia, fiind mitropolit al tarii Prea Sfintia sa Kir Kir Veniamin. Iar cheltuitori, purtatori de grija si chiversinitori la facerea acestei Sfinte Biserici fiind Irei Vasile Duhovnicul, dimpreuna cu cea intru dreapta insotire unita la un gand cu sine la toata fapta buna prezbitera Ioana. S-au ispravit de facut si s-au sfintit acest Dumnezeiesc Locas in anul de la Hristos 1807 iar de la Adam 7315. Urmeaza numele ctitorilor, in frunte cu Preotul Vasile Duhovnicul, presb. Ioana si printre ctitori se gasesc David (bunicul lui Ion Creanga, marele povestitor din Humulesti) si Smaranda Creanga.
S-a amenajat, in ultimii ani, aici, un muzeu (o colectie de obiecte bisericesti) in care se pastreaza pana astazi icoane ce au apartinut vechii capele, cruci din lemn, chivot din lemn, prapori, cristelnita, pomelnice, sfesnice, epitafe, obiecte de cult, etc.
A fost inaugurat in ziua de 1 septembrie 2007 de catre I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Loctiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu membrii Sfantului Sinod, cu ocazia aniversarii a 200 de ani de la sfintirea bisericii.